Concurs de Craciun

Se apropie Craciunul cu pasi repezi si cu totii am inceput sa pregatim darurile pentru cei dragi.De aceea va propun urmatorul concurs:darurile facute manual, in casa, de noi sau impreuna cu copii.
 
Se pot posta creatiile pana in ziua de 24 Decembrie 2009, in ziua de 25 va incepe votarea ce se va incheia pe 30 Decembrie 2009.

Premiul consta intr-un POUCH din materiale organice oferit cu generozitate de catre SpurNatur

Concursul de desfasoara: AICI


Bafta tuturor!

Cum (nu) evolueaza Lucas

Ma simt undeva la capatul puterilor, dar cand isi ridica privirea si se intalneste cu a mea , imi zambeste dulce si spoi continua sa suga. Dupa ce am iesit din spital, la vreo 3-4 zile a inceput sa faca din nou febra, incepand de la 37.5 si a ajuns azi dimineata la 39,4 dupa ce ii administrasem Novocalmin supozitor in urma cu 30 de minute cand avea 38.8 C. Asta se intampla undeva la 5 - 5.30 AM

L-am luat si i-am facut baie cu apa la 35 de grade pana i s-a incretiti pielea pe maini. I-am mai pus un Paracetamol supozitor si in jurul rei 7 avea 38,2.

Are o tuse productiva, nu ii curge nasul, ii erupe un incisiv, otita nu mai are, la plamani e curat. Gatul e rosu, dar fara puroi si amigdalele foarte inflamate. Tratamentul homeopat vad ca nu il tine in frau.

Ce parere aveti? Ce ma sfatuiti?

Spitalul din Orastie e micut si nu ma bazez pe profesionalismul lor. Cel din Deva e jegos cu un personal infect si nici pe profesionalismul lor nu ma bazez. Plus ca daca ar trebui sa erg la consultatii gen reze, ORL...trebuie sa merg in alta cladire care se afla la 15 minute prin frig si un puhoi de oamenii care se invart in jurul spitalului.

Ce sa fac???? Ajutati-ma cu orice sfat! Sunt disperata!

Alaptarea altor copii( II)

Prima intamplare ca prima, dar dupa doua zile s-a internat o vecina care a nascut un baietel prematur, acum de 3 luni cu 3.300 kg. A fost din prima clipa hranit cu lapte praf si nu a pus vreodata gura pe o tzatza. A venit in stare critica dupa ce medicul de familie inainte cu o zi o asigura ca are un bebelus sanatos tun. Diagnostic: Pneumonie acuta! Am mers imediat la ea, toata lumea cu masti, oxigen copilul plangea de foame ca ea uitase sa ia de acasa laptele iar spitalul trebuia sa comande. Am mers la sefa sectiei sa o intreb daca este de accord sa ma mulg intr-un recipinet steril pana ajungea laptele. M-a refuzat sub pretextul ca ar putea sa ii declanseze scaune diareice. Am plecat si inca l-am mai auzit apoi vreun ceas bun pe copil plangand.

A doua zi din copilul plangea caci asistentele ii pregateau la 3 ore formula. Ma durea inima de jale, ma uit in jur...nimic in ce sa ma mulg. Oare prinde sanul? Oare stie sa suga? Ma intorc catre mama si o intreb ce parere are daca incercam sa il punem la san. A aprobat, am trimis-o la usa sa stea de 6 si am scos artileria grea. A avut ceva dificultati pana a prins sanul dar a reusit in cele din urma, apoi a mai scapat-o de cateva ori dar se auzea cum inghite clar. I-am oferit din ambii sani si apoi s-a linistit vreo jumatate de ora.

Ce parere aveti de asta? Repet, bebe care nu a pus gura niciodata pe san.

Bravo Marian!

Apropo: cand l-a nascut nimeni nu ii dadea nici o sansa. Tatal m-a anuntat ca are inca un baiat, al cincelea din familie =)) Nu stia ce nume sa aleaga ca asteptau fetita si le-am sugerat sa ii dea un nume dupa un sfant. Am zis la plesneala Marian, primul nume care mi-a venit in minte...si asa a ramas =))

Semnat:

Zana Milka

Alaptarea altor copii

Dupa ce Lucas a fost pus pe picioare de homeopata nostra( sa o tina Dzeu!) am inceput sa mai intru in vorba cu vecina de salon care era internata cu amandoua fetitele: Bianca 4 ani si Beatrice 4 luni. O rugam sa mai stea si cu Lucas pana fugeam la baie repede si invers. 


Intr-o zi a trebuit sa mearga cu fetita cea mare la raze si m-a rugat sa am grija de micuta pentru a nu o mai scoate prin frig si  printre atatia bolnavi. Am fost de accord fara sa ma gandesc cat vor sta, cum ma descurc cu amandoi etc.


M-am jucat cu amandoi, i-am purtat de drag pe rand pana cand Bea a devenit din ce in ce mai agitata. Am ridicat-o si i-am cantat, am adus jucarii in jurul lor...nimic si nimic. M-a fulgerat gandul sa o alaptez, iar cine ma cunoaste stie ca imi doream sa incerc sa hranesc alt copil. Da! Eram curioasa daca imi pot invinge niste temeri si ce as simti in general. Pe de alta parte ma temeam ca mama nu ar fi de accord, ca m-ar vedea asistentele care incercau sa mi-l intarce pe Lu, daramite sa ma vada alaptand alt pacient, cred ca lesinau. Plangea , plangea..ceee sa faccc? Mi-am spus: sigur nu v-a lua sanul caci nu am acelasi miros, sunt un strain pentru ea...ok, incerc si vad apoi cum ma descurc cu mama ei.


Am ridicat tricoul si m-am intors cu spatele spre usa. A supt ! Si a supt cateva minute ...ma privea in ochii iar cand probabil se saturase a lasat sanul si mi-a zambit. A fost sublim eu o priveam incantata iar ea curioasa. Pe Lucas il pusesem intr-un patut, era absorbit de noile jucarii din jurul sau. A venit mama si dupa cateva minute i-am spus cu jumate de gura ca i-am alaptat minunea. Am ezitat mult, nu vroiam sa ii spun de groaza. S-a uitat la mine si mi-a multumit din suflet ca nu i-am lasat fetita sa planga.

In alta zi am rugat-o sa stea cu Lucas pana fac un dus. Parul imi era neclait si nu ma mai suportam, eram satula sa ma spla deasupra chiuvetei. La un momentdat il aud pe Lucas plangand si dupa 1 minut tacere. Mi-am continuat dusul linistita si cand ies ce credeti voi? Lucas papa de la mamica Beatricei. Asa ca Lucas are o sora de lapte cu drepturi depline. Cum aveam lipit de mana mobilul am imortalizat momentul.


Va urma...

8. 11. - duminica( Prima zi in infern)

Dupa o anamneza la repezeala ca noah tocmai o trezisem pe doctoritza de garda care era ofensata ca nu am dus mai repede copilul in spital, dupa un schimb de replici in care mi-am pierdut cumpatul rastindu-ma la ea si nelasandu-l deloc pe Lucas din bratele mele caci adormise si stiam ca doar langa mine si LIPIT de mine el se simte in siguranta. Un schimb de replici in care am asigurat-o ca deja spitalul este neincapator, daramite daca orice parinte s-ar prezenta in urgenta cu febra. Dupa ce am strabatut un culoar care putzea greu a clor am ajuns intr-un salon mai curatel, despartit de celalalt de un geam imens de unde eram privita de ochi curiosi de mamici inghesuite in niste patuturi minuscule , curiosi si clar deranjati de lumina din incaperea unde ma instalam. Asistenta m-a invitat sa il pun pe Lu intr-un patut de inox fara aparatori, dar am refuzat-o politicos.Am rugat-o sa stinga si lumina dupa ce iese. Obiceiurile nu aveau sa se schimbe chiar daca eram intr-un loc nou. M-am asezat si il priveam dupa ce ma obisnuisem cu intunericul: respira? o fi scazut febra cat de cat? daca mai face o convulsie? ce a fost in capul meu? cum am ramas eu fara un supozitor in casa? unde-i telefonul? Lacrimile imi brazdau obrajii si nu ma puteam  stapani. Am trimis cateva mesaje si in foarte scurt timp m-a sunat Rox - consilierul meu in alaptare. Nu stiu daca a inteles ceva din ce spuneam dar la un momentadat am inchis ca il trezisem pe Lucas cu bocetele mele.

Dimineata am fost avertizata ca trebuie sa le arat fiecare scaun, sa intrerup alaptarea daca nu vreau sa fiu izolata de copil si el pus in perfuzii in urma dezhidratarii cauzate de scaunele diareice produse de laptele meu. Le-am explicat ca sunt consiliata de LLL, ca am fost sfatuita sa continui alaptarea + regim alimentar atat pentru copil cat si pentru mine. Au ridicat de sprancene, pareau intimidate iau eu hotarata sa continui alaptarea      constineta ca nu ma vor putea izola de el. In prima zi a avut mai mult de 12 scaune din care am aratat doar 5. Lucas refuza muci(lagiu) lor si ceaiul de menta. Vroia doar san si nimic altceva. Medicul de garda a vrut sa ii prescrie antibiotic, dar am refuzat pana luni cand puteau sa ii recolteze probe biologice si in felul asta depistat motivul febrei atat de ridicate. Au incercat sa ma sperie ca e posibila inca un episod cu convulsii daca nu il ascult. Am refuzat din nou dupa ce am cerut saruri de rehidratare si smecta si am pus la indoiala competenta lui profesioanala.

Din salonul celalalt, o mamica tare frumoasa de 15 ani cu fetita de 1 an si 2 luni( fetita care exact acum 1 an si 2 luni o hraneam in maternitate cu biberonul dupa ce il vizitam pe Lucas care nu se mai trezea la san si regugita glucoza). O fetita nascuta prematur care nu putea fi scoasa pentru ca mama nu avea certificat de nastere, acum ne-a oferit o banana din care Lucas a mancat cu o pofta nebuna. Este un copil - mamica purtatoare care mi-a spus franc ca nu a alaptat mai mult de o saptamana pentru ca nu ii placea. De apreciat sinceritatea ei.

Luni s-au scapat repede de ea, caci nu parea un posibil candidat la burdusit buzunare, asa ca ce rost avea sa o tina.

A fost foarte incantata si mi-a pipait pouch-ul apoi m-a batut pe spate:  " - mishto scula, mishto!"

Convulsiile febrile la sugar ( partea I)

Stiti vorba aia: " De ce tie frica nu scapi!".Ei bine asa a fost si in cazul nostru.

Dupa ce a avut cateva episoade de subfebrilitate, lipsa poftei de mancare dar multa energie am trecut peste tot. O eruptie dentara + o viroza care nu ne dadea pace de ceva vreme, dar nimic ingrijorator sau mai bine spus nimic ce nu putea fi tinut sub control.

Sambata nopatea pe la 22.00 a facut 38.5 si i-am administrat Ibalgin. Dupa 30 de minute am verificat din nou intrarectal si ii scazuse jumatate de grad. Mi-a adormit in brate si ne-am asezat in pat. Ne-am trezit de mai multe ori pe noapte pentru a-l schimba ca incepuse cu scaune moi. La 1 noaptea a inceput cu frisoane si am coborat in bucatarie cu el simtindu-l fierbinte...dar extremitatile erau reci ca gheata si nu eram ingrijorata. Ii pun termometrul din nou si nu imi venea sa cred: 40,1 grade Celsius temperatura reala. Fug repede il dezbrac si imi amintesc de dusurile care incep de la temperatura corpului si scad treptat, dar nu am avut curajul sa ii fac decat pe membrele inferioare. El era agitat. Il iau in brate si ma pun pe wc moment in care mai scapa un scaun si ma umple de diaree. Ma dezbrac in pielea goala si ma bag din nou sub dus cu el sa ne spalam. Fug dezbracata sa ii fac impachetari caci nu aveam nici un supozitor asta dupa ce le-am oferit vecinilor cu copii mici si nu le-au mai inapoiat. BUN! Il pun pe spate si la primul scrancet de plans s-a declansat convulsia.

Am fost surpinsa sa constat ca sunt o gramada de parinti cu copii mai mari sau mai mici decat Lucas care nu stiu ce este o convulsie si cum se manifesta.

Convulsia este o perioada scurta de timp in care copilul poate deveni inconstient si are spasme musculare in diverse zone ale corpului. Ce se intampla in timpul convulsiilor? Convulsiile febrile dureaza, in general, mai putin de 5 minute, dar se pot prelungi pana la 15 minute si se pot insotii de urmatoarele reactii:

- In timpul convulsiilor, mainile si picioarele copilului sunt spasmodice, convulsive (spasme musculare, contracturi). 

- Isi pot pierde constienta. 

- Pot pierde controlul sfincterului urinar si anal. 

- Pot aparea modificari ale pozitiei ochilor. 

- Dupa incetarea convulsiilor, copilul poate fi indispus sau obosit.

Si cum spuneam...a inceput convulsia: Prima data si-a dat ochii peste cap si a inceput de la brau in sus cu spasme musculare. Toata fata ii trepida si nu ma auzea. Uitasem tot ce stiam despre convulsii. L-am luat in brate( imaginati-va: 2-3 noaptea, amandoi in pielea goala, urlam la sot sa sune urgent la salvare ca are Lucas convulsii si MOAREEE) . El se scoala buimac , speriat isi cauta mobilul si nu mai stiam numarul de la urgente. Eu ii aruncam apa pe fata si saracuta de Thea plangea ca vrea sa faca nani. Ma striga sotul de afara sa il pun pe o parte si sa am grija sa nu isi inghita limba. L-am asezat si limba era incovoiata, am reusit sa o prind cu degetul si in acel moment a inceput sa clipeasca. Nu ma intrebati cat a durat, pentru mine o VESNICIE!

Sun din nou la salvare care intarzia ca sa aflu ca ei au plecat in Alba-Iulia pe strada Aurel Vlaicu nu in satul Aurel Vlaicu. In sfarsit imi face legatura cu alta salvare care deja era in drum spre noi. Lucas era ca lesinat in bratele mele si imi era frica sa il misc ca sa nu inceapa o a doua convulsie daca plange. Cu greu am reusit sa imi trag niste haine pe mine, sa fac un bagaj cat de mic si a ajuns echipa de pe salvare care nu reusea sa ii puna un supozitor. Am refuzat sa il misc si doar l-am acoperit cu paturi pana la spital.

Am ajuns acolo cu febra si diaree. Am ajuns exact in locul in care nu imi doream si nu doresc nimanui sa ajunga, cu atat mai mult ca sistemul este infect iar majoritatea cadrelor care nu isi actulizeaza informartiile si considera ca e suficient ca si-au luat examenele si pot practica. Imaginati-va o mana de femei care imi interziceau sa intrerup alaptarea daca nu vreau sa ajung in perfuzii si sa ma izoleze de copil. Dar despre asta chiar nu am timp sa mai vorbesc acum, ma trage Lucas de mana...

A fost o saptamana plina! Am multe de povestit, caci am plans dar am si zambit :)

Sursa citatului: www.sfatulmedicului.ro

Sfaturi pentru gripa AH1N1

Singurele porti de intrare ale virusilor sunt narile si gura / gâtul.

Intr-o epidemie globala de aceasta natura, este aproape imposibil sa nu intram în contact cu virusul H1N1 în ciuda tuturor precautiilor.

Contactul cu virusulH1N1 nu este o problema atât de mare pe cât este proliferarea.

Chiar daca sunteti înca sanatosi si nu prezentati nici un simptom al infectiei cu virusul H1N1, pentru a evita proliferarea, agravarea simptoamelor si dezvoltarea unor infectii secundare, câtiva pasi foarte simpli, pasi nu pe deplin subliniati în majoritatea comunicatelor oficiale, pot fi practicati (în loc sa ne concentram pe modul de

stocare a medicamentelor antivirale):

 

Spalarea frecventa a mâinilor.

Abordarea "Jos mâinile de pe fata". Rezistati tuturor tentatiilor de a va atinge orice parte a fetei (cu exceptia cazului în care vreti sa mâncati, sa va spalati sau sa va palmuiti).

Faceti gargara de doua ori pe zi cu apa caldua sarata (folositi apa de gura daca nu avei încredere în sare). Virusul H1N1 dureaza 2-3 zile dupa infectarea initiala în gât / cavitatea nazala pâna sa prolifereze si sa manifeste simptomele caracteristice. Simpla gargara previne proliferarea. Într-un fel, gargara cu apa sarata are acelasi efect pe o persoana sanatoasa pe care medicamentul Tamiflu sau Imunogrip (varianta naturista) il are pe o persoana infectata. Nu subapreciati aceasta metoda de prevenire simpla, ieftina si puternica.

Curatati-va narile cel putin o data pe zi cu apa calduta sarata, dar suflarea puternica a nasului o data pe zi si curatarea ambelor nari cu betisoare din bumbac înmuiate în apa calduta sarata este foarte eficienta în scaderea numarului populatiei cu infectie virala.

Sporiti-va inmunitatea naturala cu alimente bogate în Vitamina C ( fructe citrice). Daca trebuie sa luati tablete de Vitamina C sub forma de supliment, asigurati-va ca acestea contin si Zinc pentru a accelera absorbtia.

Beti cât mai multe lichide calde. Acestea spala virusii de proliferare din gât înspre stomac acolo unde nu pot supravietui, prolifera sau produce nici un rau.

 

Criticile in alaptare

 Cum ma comport in fata criticilor in alaptare si cum pot sa le evit? 
Atitudinea care care o afisezi si tonul vocii tale sunt foarte importante pentru felul in care cei din jur iti vor receptiona raspunsurile. In continuare poti citi o lista cu sugestii privind diferite tipuri de abordari si raspunsuri care te pot ajuta sa combati criticile. Te invitam sa le alegi pe cele care crezi ca ti se potrivesc cel mai bine.

1. Foloseste persoana intai singular, in detrimentul persoanei a doua. (De ex, decat sa spui “Intotdeauna ma critici”, incearca sa spui “Nu-mi place deloc sa fiu criticata”)
2. Mi-am placea sa discut cu tine o anume problema. Crezi ca este un moment potrivit?
3. Ma enervez foarte tare / ma simt jignita / ranita etc atunci cand…
4. Ma bucur foarte mult ca esti de partea mea
5. Este uluitor cat de multe studii s-au facut in ultimii ani. Cred ca te surprinde sa ma vezi …….. Sper ca n-o sa-ti fie greu sa accepti situatia atunci cand Abbey va hotari sa faca un copil.
6. Fiecare are dreptul sa aleaga ce i se potriveste intr-o situatie data
7. Ma bucur ca iti pasa de buna starea copilului meu. Eu insami am citit foarte mult pe aceasta tema si am ajuns la o concluzie care mi se potriveste. As fi incantata sa-ti ofer mai multe amanunte
8. Este o decizie pe care nu o poate lua nimeni in locul meu si ma bucur ca intelegi acest lucru
9. Potrivit medicului meu….
10. Societatea Americana de pediatrie spune ca…
11. Ceea ce spui imi da de gandit
12. Apreciez faptul ca tii la copilul meu si ii porti de grija
13. Sunt sigura ca exista si alte puncte de vedere in legatura cu acest aspect
14. E clar ca nu ajungem nicaieri. Hai sa fim de-acord ca nu suntem de-acord si sa ramanem prieteni, ok?
15. Cred ca pierdem din vedere scopul discutiei, care este buna starea copilului, nu? Hai sa incercam sa privim lucrurile in ansamblu
16. Subiectul asta a fost dezbatul generatii de-a randul. Nu cred ca are sens sa reluam aceeasi discutie
17. Cred ca fiecare tabara are argumente valide
18. Ai putea sa ai dreptate
19. Am de gand sa reflectez o vreme la ceea ce spui
20. Sa nu uitam ca ne aflam de aceeasi parte a baricadei, ok?
21. N-am putea sa nu ne certam pe tema asta?
22. Fiecare are dreptul la propria decizie. Nu cred ca mi-as permite sa-i impugn cuiva opinia mea pe aceasta tema
23. Cred ca ar trebui sa punem tema asta in acelasi sertar cu politica si religia – sertarul cu suiecte tabu
24. Gen asta de discutii ma enerveaza la culme. Imi cer scuze daca te-am jignit. Hai sa schimbam subiectul.
25. Ce-ai zice de-un compromise. Tu nu mai aduci vorba despre asta iar eu nu mai comentez felul in care conduci.
26. Suntem parintii ei si am luat aceasta hotarare impreuna
27. Vad ca esti te tii tare pe pozitii
28. Este ceea ce functioneaza foarte bine in familia noastra, dar nu este o reteta universala
29. Zambesti si nimic mai mult 

Modalitati de a preveni criticile

1. Fii cat mai discreta cu putinta
2. Nu intra intr-o discutie pe care nu-ti doresti cu tot dinadinsul sa o duci pana la capat
3. Evita temele care stii ca genereaza conflicte. Sugereaza subiecte unde aveti puncte comune
4. Ofera o explicatie inainte ca ea sa-ti fie ceruta. Fa-o fara sa fii agresiva, subliniind cat de fericita sunteti tu si copilul tau. Nu uita sa specifica ca nici o alternativa nu este mai prejos decat cea aleasa de tine
5. Incearca sa pari cat mai sigura pe tine si nu-ti afisa indoielile in fata unor oameni care stii ca nu sunt de acord cu decizia ta.

In final..

1. Incearca sa te aperi fara sa pari “mai catolica decat Papa”. Un raspuns pozitiv si pasnic functioneaza cel mai bine. Una dintre cele mai bune solutii este sa incerci sa oferi informatii fara sa ataci
2. Uneori e mai bine sa ignori criticile si sa tii seama de cine emite parerile respective. De cele mai multe ori oamenii se simt atacati si devin defensivi atunci cand observa ca cineva se comporta diferit de ei. 
Daca stii ca vei ajunge in situatia de a fi criticata, incearca sa pregatesti dinainte o serie de raspunsuri. Pentru mai multa siguranta, repeta-le singura in oglinda sau roaga un prieten intelegator sa te ajute. Cand te afli in mijlocul unei situatii conflictuale opreste-te un moment pentru a respire adanc si incearca sa te relaxezi inainte sa rapunzi unei provocari.

Sursa: http://www.llli.org/FAQ/criticism.html
Tradus de : vanilla_baby

Blogu asta : Chiar e Tare!

Awarded by mona to doar in brate

Nici nu stiu ce sa spun. Sterg si scriu de 5 minute si iar sterg si iar scriu.

Mona, iti multumesc!

Cum ai putut?

Am preluat un articol care m-a emotionat pana la lacrimi...
Cei mai multi dintre cititorii mei sunt din Bucuresti, iata o propunere care o fac pentru adoptie...un pui de labrator perfect pentru o familie cu copiii: http://www.adoptiicaini.ro/metis-labrador-3/

Când eram un căţelus, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele şi te făceam să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, şi indiferent de câte perechi de pantofi ţi-am distrus şi de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător şi imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai şi mă mângâiai pe burtică…Educarea mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un final, împreună, am reușit. Îmi amintesc acele nopţi în care mă strecuram lângă tine în pat, şi cu boticul lipit de tine, îţi ascultam confidenţele şi visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu maşina, ne opream să mâncăm împreună o îngheţată (eu doar cornetul pentru că “îngheţata era rea pentru căţeluşi”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar şi la mare…Cât moţăiam eu la soare în timp ce te aşteptam să te întorci acasa la sfârşitul zilei!
Treptat, ai început să petreci tot mai mult timp la locul de muncă şi în afara casei pentru că îţi căutai un partener uman. Te aşteptam cu rabdare şi te consolam când veneai cu inima zdrobită  de dezamăgiri. Nu ţi-am judecat niciodată deciziile  şi ţopăiam de bucurie de fiecare dată când te întorceai acasă. Şi m-am bucurat când te-ai îndrăgostit…Ea, acum soţia ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), şi totuşi eu am primit-o cu drag în casa noastră. Am încercat întotdeauna să îi demonstrez afecţiunea şi supunerea. Eu eram fericit pentru că vă vedeam fericiţi. Curând au apărut “puiuţii umani” şi eu m-am bucurat alături de voi. M-a fascinat duioşia lor, mirosul şi culoarea lor rozulie… Vroiam să îi îngrijesc aşa cum îi îngrijeaţi voi… Doar că voi eraţi îngrijoraţi că aş putea să îi rănesc.Şi îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cuşca de câini. Numai eu ştiu cât îi iubeam! Şi am devenit un “prizonier al iubirii”.
După ce au început să crească, am devenit prietenul lor. Îi lingeam în timp ce ei se urcau pe spinarea mea. Se agăţau de blana mea şi mă trăgeau, imi băgau degetele în ochi, îmi cercetau curioşi urechile şi îmi dădeau sărutări pe nas. Eu îi adoram, şi le adoram mângâierile, pentru că ale tale erau din ce în cemai rare. I-aş fi apărat cu preţul vieţii mele dacă ar fi fost necesar. Mă strecuram în patul lor şi le ascultam preocupările şi visele secrete. Aşteptam răbdător la fereastră să aud maşina ta când te întorceai de pe strada. A fost o perioadă în care dacă cineva te întreba dacă aveai câine, scoteai o fotografie cu mine din portofel şi le povesteai mandru despre mine. Au trecut câţiva ani şi apoi le răspuneai doar “da” şi schimbi repede subiectul. La început eram “câinele tău” iar apoi doar “un câine”.
Acum ti-e greu sa-mi faci capricii şi te plângi de fiecare cheltuială necesară pentru întreţinerea mea.
Ţi s-a oferit şansa să te muţi cu serviciul în alt oraş. Te vei muta cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu animale de companie.  Ai luat această decizie pentru că aşa este mai bine pentru “familia ta”, însă îmi amintesc că a fost un timp când eu eram singura ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu maşina până am ajuns…La adăpostul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a teamă, a disperare…Ai completat documentele şi ai spus: “ştiu că veţi găsi o casă bună pentru el”. Au ridicat din umeri şi te-au privit cu tristeţe. Ştiau destinul ce-l aşteaptă pe un câine de o anumită vârstă, chiar având “pedigrí”. A trebuit sa îl indepărtezi de mine pe copilul tău atunci când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi lăsa să îmi ia câinele! M-am întristat pentru ei, pentru lecţia pe care le-ai dat-o atunci despre prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si respect pentru orice formă de viaţă. Tu m-ai mângâiat uşor pe cap evitându-mi privirea, şi ai refuzat să păstrezi ca amintire zgarda şi lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, aşa cum aveam şi eu una…
După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu ştiai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauţi altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus: “Cum ai putut…?”
Altfel, erau foarte drăguţi cu noi atunci când programul lor le permitea. Ne dădeau desigur de mâncare, însă mi-am pierdut apetitul după câteva zile. La început, întotdeauna când trecea cineva pe lângă cuşca mea, mă uitam sperând că eşti tu, că te-ai răzgândit, şi că totul a fost doar un vis urât…Am sperat ca printre oamenii ăia se va găsi unul care mă va lua să mă ingrijească, să mă salveze. Când mi-am dat seama că nu puteam concura cu puiandrii drăguţi care atrageau toată atenţia, m-am retras într-un colţ şi am aşteptat… La sfârşitul zilei am auzit paşii cuiva care venea după mine…M-au dus până la sfârşitul coridorului, într-o cameră separată. O cameră suspicios de liniştită. M-a ridicat pe masă şi în timp ce îmi mângâia urechile îmi spuse:“Nu-ţi fie teamă”.  Inima mea a început să zvâcnească intuind ceea ce se va întâmpla. “Prizonierului iubirii” i s-au sfârsit zilele. Aşa cum era normal pentru mine, am simţit durerea acestei femei. Sarcina ce-i fusese încredinţată o apăsa chiar dacă încerca să o disimuleze.  Ştiam acest lucru la fel cum ştiam atunci când fiind un căţeluş îţi cunoşteam toate stările tale.
Mi-a pus cu grija un garou pe laba din faţă. I-am lins lacrima de pe mână, aşa cum te lingeam şi pe tine când căutai alinare. Cu multă profesiune mi-a pus acul în venă. Am simţit  înţepătura şi lichidul rece împrăştiindu-se în corpul meu. Imediat am început să mă simt adormit… Privind-o în ochi i-am şoptit:
“Cum ai putut…?”
Probabil pentru că înţelegea limbajul meu de câine, spuse: “Îmi pare rău”. Mi-a explicat că aceasta era munca ei şi că voi merge într-un loc mai bun, unde nu voi mai fi ignorat, nici abandonat. Un loc plin de lumină şi iubire, care nu se aseamănă deloc cu această viaţă pământească. Cu ultimele fărâme de energie am încercat să îi transmit printr-o bătaie de coadă că acel: “Cum ai putut…?”
Nu îi era dresat ei, ci ţie… Îţi era adresat ţie, bunul şi iubitul meu stăpân.  Gândul meu era pentru tine. şi la tine mă voi gândi şi te voi aştepta mereu. Fie ca toţi cei dragi ţie să te iubească şi să-ţi fie loiali, cel puţin  pe cât te-am iubit şi ţi-am fost eu.
Nu te voi uita niciodată…
Nota autorului
Dacă “Cum ai putut?” ti-a adus lacrimi in ochi pe măsură ce ai citit-o, aşa cum mi-a adus şi mie pe masura ce o scriam, este pentru că aceasta este povestea a milioane de animale de companie care mor in fiecare an în adăposturile de animale din toată lumea. Oricine este binevenit să distribuie acest eseu în scopuri necomerciale, atâta timp cât este atribuit în mod corespunzător dreptul de autor.
Vă rog sa-l folositi pentru a ajuta la educarea publicului larg, pe site-uri web, în buletine de stiri, la adăposturile de animale şi in cabinetele medicale veterinare.
Spuneţi oamenilor că decizia de a adopta un animal de companie este foarte importantă şi pe viaţă, că animalele merită toată dragostea şi atenţia noastră. Dacă nu îl poţi îngriji, este de datoria ta să îi găseşti altă familie care să o facă. La orice adăpost de animale puteţi găsi sfaturi bune în acest sens. Orice fiinţă vie este preţioasă. Te rog, fa ceva pentru a opri sacrificiile şi sprijină campaniile impotriva abandonului fiinţelor necuvântătoare.
Mulţumesc.
Jim Willis


de la Camelcutza

Artcesorii accesibile

De ceva vreme ii urmaresc lucrarile Gratielei , uimita de cat talent ia pus Dumnezeu in maini, lucrari in care a pus mult suflet si cred ca sunteti de accord cu mine.

Intotdeauna mi-am dorit ceva facut de ea, ceva sa imi pot permite incat sa nu imi fac apoi mustrari de constiinta ca am luat de la gura copiilor.

Ei bine, rugaciunile mi-au fost ascultate si s-a apucat Gratiela noastra de treaba. A lansat o noua colectie de artcesorii handmade, unele mai frumoase ca altele, uite asa ca setul din imaginea alaturata a carui posesoare sunt!

Lucas nu isi poate dezlipi mainile de pe cerceii iar eu ochii de pe inelul minunat. Un set finut si nu in ultimul rand unic, mestesugit parca special pentru mine. Asa ca daca va doriti ceva original, unic, frumos si la pret accesibil vizitati http://artcesoriihandmade.blogspot.com

Ajutorul meu, Pouch-ul!

Traiasca trocul si cine l-a inventat!
SpurNatur avea nevoie de un telefon dupa ce murise al ei iar eu de un pouch. Sotul meu primise unul Nokia pe puncte si uite asa am facut un targ corect. L-am primit in acelasi pachet cu mei tai-ul si il folosesc in fiecare zi , mai ales prin casa.

Are doua fete si anume: o parte din bumbac biologic tesut diagonal si vopsit cu extract din plante biologice( partea petrol), iar cealalta fata dintr-un tricot de bumbac vernil linistitor catifelat si moale facut parca special sa il mangaie pe micul meu dornic mereu de purtat. Are croiala de cuib pentru a sustine fiziologic din prima zi de viata pana la 3 ani.

De cateva zile are febra care nu scade sub 38,9 decat cu antitermice. Se linisteste doar in bratele mele  la san, iar pouch-ul a devenit a doua mea mana dreapta, sustinund greutatea perfect, lipit de mine cu acces nelimitat la san. Inca ma intreb cum m-as fi descurcat in conditiile in care nu ar fi fost alaptat.

Iata-l, purtat si alaptat dormind!
Multumesc,
L.

Noul meu MEI TAI

Am atatea de spus si nu stiu in ce ordine sa le iau.

Am asteptat de ceva vreme noul meu mei tai , unul cu punte reglabila ca sa nu mai patesc ca data trecuta cand mi-am luat unul si m-am trezit ca Barosanu - Grasalanu nu mai incape in el.

Am fost atat de norocoasa sa o cunosc pe aceasta fata faina, mama a unei fetite minunate insarcinata acum in multe luni , fata faina care urmeaza sa nasca acasa , fata care este pasionata de actorie, babywearing, psihologie, homeopatie. Sunt atat de norocoasa sa o cunosc. Din pacate simt ca o storc ca pe un burete uneori si sper sa ma ierte.

Si cum spuneam, noul meu mei tai facut cu multa dibacie si pricepere, perfect incepand de la 74 cm ai copilului pana in jurul varstei de 3 ani.. Bretelele sunt vatelinate si nici nu le simt pe umar. Am avut si fara vatelina dar ma deranjau sub brat, iar cand il purtam in spate si incrucisam  pe piept am avut neplacerea sa imi fie privit cate un san care scapa printre bretele. Upss!

 Daca dati un simplu click pe bannerul din dreapta: SpurNatur acele picioruse minunate va vor conduce catre blogul ei unde ii puteti admira toate creatiile.

JIGODIE sau OTRAVIT!

Poate considerati ca nu sunt in tema, insa imi rezerv dreptul sa postez despre orice consider ca este util.

Cainii sunt considerati  membri in aceasta familie, contribuind si ei in mare parte la dezvoltarea armonioasa a copiilor mei. Au nevoie de multa atentie, de multa dragoste, si chiar de a fi purtati ori cu tricicleta, in brate sau chiar intr-un pouch improvizat.

Cookie, este un catel dragalas negru complet, fara pic de alta pata. Acum doua luni l-am surprins mancand otrava de sobolani( cei care ne-au ajutat la sere au uitat usa la grajd deschisa iar acolo tocami pusesem otrava). Timp de o saptamana i-am dat vitamina K subcutanat si nu a patit nimic. Dar pana am aflat cat trebuie sa ii administrez, la cat timp, zeci de telefoane pentru a gasi un veterinar si asta in week-end cand toti au mobilele inchise. Stateam cu doua telefoane la ureche sperand sa raspunda cineva :( Am trecut peste asta.

Acum o saptamana am observat ca e letargic, nu venea la mine, nu mai manca si bea apa din canal. Canalul este inca infundat si da pe afara. Inebunisem, caci are in permanenta apa curata. M-am uitat la gingii, la conjuctiva, ambele palide, nasul uscat :( Si din nou week-end :((

I-am administrat preventiv vitamina K, gandindu-ma ca nu e prea iubit, atacand pasarile vecinilor care au fost platite dupa flagel, dar degeaba. Apoi cu o seringa de 20 de ml l-am fortat sa bea ser fiziologic pentru a ramane hidratat. l-am izolat intr-un tarc pentru a-i putea urmari scaunele. Tot week-endu-ul m-am rugat pe Dzeu sa nu mi-l ia. Venise la mine in vizita un asa zis tehnician veterinar care  banuia ca are jigodie si ca va scapa daca il ard pe nas cu un fier inrosit. Nu puteam crede ca o astfel de metoda barbara si traumatizanta il va salva pe micutul meu. Atat de slabit, neajutorat sa il mai si ard? .De duminica o prietena ma sfatuise sa incep sa ii dau antibiotic. Apa de la canal e plina cu tot felul de bacterii. Aveam prin casa Amoxicilina+Acid Clavulanic si de la a doua doza a inceput sa se ridice si azi dimineata a venit la mancare.

Cred ca din casa voastra nu ar trebui sa lipseasca vitamina K. Se poate lua numai pe baza de reteta de la veterinar sau medicul de familie. Nu stiu ce a fost: otravire, intoxicatie, indigestie dar ia trecut. Bine ca a scapat!!!

Iar daca am un caine sinucigas, nu si-a nimerit stapanul .

Arsurile - primul ajutor

Unele dintre cele mai dureroase accidente casnice sunt reprezentate de arsuri mai mult sau mai putin grave. Este important sa stim ce trebuie si, mai ales, ce NU trebuie facut in asfel de cazuri. Cei mai multi gresesc din primele secunde: aplica pe arsura: albus de ou, miere, ulei sau isi arunca imediat mana sub apa rece.


Arsura este o leziune provocata de actiunea caldurii asupra tesuturilor; o temperatura care depaseste 46 grade celsius este nociva pentru tesuturi. 
Arsurile pot fi de diferite tipuri:
- arsuri termice: provocate de caldura sub forma de corpuri solide supraincalzite (fierul de calcat), lichide sau vapori fierbinti, flacari
- arsuri chimice: provocate de acizi sau baze
- arsuri electrice: prin electrocutare
- arsuri prin radiatii: radiatii solare, UV
Pacientul cu arsura trebuie tratat ca un politraumatizat, deoarece o arsura majora nu cauzeaza numai leziuni ale pielii ci se poate insoti si de disfunctii grave organice.


 In functie de profunzimea leziunilor provocate, sunt 4 grade de arsuri:
- gradul I: cand este afectat doar stratul superficial al tegumentului (epidermul); pielea este rosie, inflamata si dureroasa; exemplu de arsura de gradul I este eritemul solar
- gradul II: cand este afectat si dermul (stratul mijlociu al pielii); pielea este rosie, inflamata, foarte dureroasa si acoperita de flictene cu continut clar (basicute cu lichid galbui); exemplu de arsura de gradul II sunt arsurile provocate de lichidele fierbinti sau metale supraincalzite
- gradul III: pielea alba cu flictenele au continut sangvinolent si durerea este mai putin intensa, datorita distrugerii terminatiilor nervoase
- gradul IV: cand sunt distruse toate straturile pielii, aparand necroza, cruste negre, tesuturile fiind complet carbonizate,  depinde de suprafata pielii arse si gradul arsurii, de varsta, de starea generala a organismului, de infectii, de aparitia complicatiilor hepato-renale si, in foarte mare masura, de primul tratament aplicat. 


Puteti gasi informatii utile si detaliate pentru fiecare fel de arsura si modul in care trebuie actionat AICI

Primul ajutor consta din indepartarea hainelor care ard, ungand toata pielea arsa cu miere de albine.

Sursa: www.naturaplant.ro 
Cum spuneam , un sfat prost gasit tot pe net.
Mierea poate fi periculoasa. Conditiile in care se conserva nu sunt tocmai sterile iar riscul cel mai mare de infectie este intalnit tocmai in arsuri.

Pentru ca salvatorul sa nu devina el insusi o victima, prima data se intrerupe curentul/gazul sau sursa care a provocat accidentul iar pasul 2 este sa fie indepartata victima din mediu. Daca hainele victimei au luat foc , victima trebuie oprita din alergat( desi aceasta este prima reactie) se culca la pamant si se acopera cu o patura.

In cazul accidentelor casnice( gradul I sau II), la indemana trebuie sa avem alcool sanitar. Cum spirt? DA! Spirt!

Alcoolul sanitar 
-v-a racori rana
- dezinfecteaza ( foarte important)
- degreseaza daca este cazul unei arsuri cu ulei incins
- opreste producerea flictenelor ( basicilor)
- cicatrizeaza fara a lasa urme daca se aplica imediat.

Eu am bagat intr-o sticla cu pulverizator si a devenit si mai practic. Se aplica si mai usor in felul asta.

Chiar ieri s-a oparit o vecina: pe fata si antebrate cu apa clocotita. Venise la mine si se unsese cu ulei de floarea-soarelui. Imediat am aplicat alcool sanitar, cu un pansament steril am sters uleiul . Se minuna cum o racoreste. Acum e mult mai bine si isi hidrataeaza in permanenta pielea cu un unguent de galbenele.

Articolul il puteti gasi si pe www.super-parinti.forumcreativ.ro

Blogu' poleit cu aur

Premiul s-a intors, de la Teodora careia ii citesc cu mare drag postarile pe  vreo doua forumuri, blogul din pacate e in franceza si nu inteleg mai nimic. Draga Teodora, sper sa ma descoperi intr-un mod placut  xoxox. Spun ca ma bucur ca mi se poleieste blogul si ca il pot polei si altora cum ar fi:
 - o mamica foarte curajoasa cu trei copiii minunati: Alina
- Si un loc unde ma trezesc izbugnind in ras pur si simplu ( Anna)
- www.fumatulcosta.blogspot.com  si nu doar bani :) ci zile in minus...

Si cum nimic din ceea ce primit nu e 100% neconditionat de ceva...conditiile lui sunt urmatoarele:
1. afişarea premiului;
2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu;
3. oferirea lui la 10 bloggeri;
4. informarea bloggerilor prin mesaj.

Analgezicul care salveaza Purtatoarele

Traducerea: Monalicious

Să-ți porți copilul pare să fie la modă,

 adică,

 în teorie e o idee grozavă.

Există hamul, slingul, swingul, wrapul, pouchul și cine știe ce altceva s-a mai inventat.

Poartă-și copilul în lateral, în față, ai mainile libere.

Se presupune că e o adevărată experiență de atașare.

Se spune că bb-lusii purtați aproape de corp plang mai puțin decât alții. Dar cum rămâne cu mine? Mamele care își poartă copiii plâng mai mult decât cele care nu o fac? Eu cu siguranță o fac! Chestiile astea pun tone de greutate în spatele tău, gât, umeri și am menționat cumva spatele? Adică voi suporta durerea, că e o durere din aia bună, că este pentru copilul meu. În plus, mă  face să arăt ca o mamă cu acte în regulă, așa că dacă arăt obosită și nebună oamenii vor înțelege cauza.

Motrin - noi iti intelegem durerea...

Azi citeam pe unul din blogurile pe care e urmaresc si anume My Thoughts . Am gasit filmuletul asta si sincer m-am amuzat teribil. Idiotii astia fara sa faca vreun studiu , au considerat ca vor sparge piata cu acest medicament minune menit sa vina in ajutorul bietelor femei care isi poarta copiii si suporta durerea(care?) numai pentru binele acestora. Motrinul( substanta activa: Ibuprofen) intamplator au lansat aceasta reclama in Saptamana Internationala a Purtarii Bebelusilor (IBW). Aceasta reclama a starnit multe mamici care au incercat sa boicoteze comercializarea produsului.

Apoi tot cautand am mai gasit un filmulet in care aceiasi gasesc solutia pentru femeia care alege o marire de sani nevoita sa  suporte durerea de dragul sotului :)) Sani lor pun tone de greutate asupra gatului, spatelui...

Noi femeile, care purtam tocuri doar ca sa ne chinuim :D

http://www.youtube.com/user/imperfectparent#p/a

Premiu neasteptat de la ROX

Surprinsa extrem de placut astazi dupa ce am primit un mesaj care initial credeam ca e o greseala :) Ei bine nu a fost. Rox, mama lui Darie - si-a facut loc in viata mea cand aveam atat de multa nevoie. Un moment in care a venit si mi-a oferit toate informatiile de care aveam nevoie pentru a putea alapta incontinuare( Lucas esti asa de norocos!)

Si cum spuneam, acest premiu ma unge pe suflet la propriu, imi confirma ca fac bine ce fac si ca e bine ca m-am ascultat cand ezitam si nu aveam curaj sa incerc macar.

Iata si premiul:

Reguli primite impreuna cu premiul:

1. afişarea premiului;

2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu;
3. oferirea lui la 10 bloggeri;
4. informarea bloggerilor prin mesaj.

Deci 

Si cum dar din dar se face:

1. Wrapul si alte minunatii

2. Sotie si mama

3. SpurNatur

4. O mamica atasata

5. Armonii

6. MaMiTa

7. Jurnal din burtica

8. Bijuterii hand made

9. Camelcutza's blog

10. Christina's bijoux

Sper sa va bucurati si voi la fel ca mine :x

Bebe la bord!!!

Nu ma urc in masina fara scaun. Asa ii spuneam sotului meu cand fetita avea numai cateva zile. Nu cred ca m-a crezut, dar fetita implinise 4 luni si a venit cu scoica acasa dupa ce ma incapatanasem sa nu ma urc in masina si sa o tin in brate cum ma convingea. A aceptat-o din prima clipa, am oprit masina de cate ori avea nevoie. Pe parcurs i-am cumparat scaune in functie de varsta, iar acum a ajuns la inaltator. Cand se urca in masina ne spune: "veau pe scaun!".

Cu baietelul am intampinat cateva probleme:
- nu avea rabdare sa stea mai mult de un drum in masina.
- inapoi atat de tare plangea incat il luam in brate. De doua ori l-am pus in mei tai cu fata spre mine si centura peste noi. Cu inima stransa si intrebandu-ma cat de corect e ceea ce fac? E in siguranta? Suntem in siguranta? Ei bine, nu eram. In urma unor discutii pe un forum dedicat parintilor am aflat ca in orice moment ar putea fi strivit intre mine si centura, ca ar putea sa se rupa mei taiul si sa zboare din el. Oricum as fi luat-o nu eram nici unul in siguranta. Prin fata imi rula un film: sa imi moara copilul in brate din prostia mea?

Asa ca am incercat cu plimbari de 15 minute - pana am ajuns la 1 ora fara sa planga si acum merg in spate intre doua scaune de masina, foarte inghesuita, dar copiii sunt in siguranta. Poate, dupa ce mai creste micutul, voi putea sa ma mut in fata dar nu voi renunta sa il tin legat in scaun.

Urasc parinti care isi tin copiii in brate. Unora le-am oferit scoica mea gratis si au refuzat-o politicos, altii isi tin copiii intre scaune( e o imagine infioratoare.) Ar fi trebuit sa ruleze mai mult timp clipul in care o familie fericita mergea cu masina iar fetita la o frana brusca a sarit prin parbriz. Da a fost socant, de neimaginat! Dar da, te facea sa te gandesti de doua ori inainte sa intorci cheia in contact!

TREZESTE-TE!
RESPECTA DREPTUL COPILULUI TAU DE A FI TRANSPORTAT IN SIGURANTA!


Pana la urma in Romania sunt obligatorii scaunele de masina? A fost pedepsit macar 1 parinte care nu isi transporta copilul in siguranta? 


Sustin aceasta campanie si ma alatur ei:
http://babydex.com/siguranta-auto/


IMPORTANT
Aveti grija la achizitionarea unui scaun de masina. Daca aveti de gand sa cumparati unul la mana a doua , asigurati-va ca nu a fost implicat in nici un accident de masina. Verificati in amanunt integritatea lui.


Conduceti cu grija! Si purtati copiii doar in brate  cand nu sunteti in masina :D

Alaptarea si cofeina

Alaptarea si cafeina

 (sin. cofeină) este un alcaloid din grupa purinelor, care se se găseşte în cafea, ceai, nuci de cola, mate, guaraná şi cacao. Este unul dintre cei mai vechi stimulenţi naturali folosiţi de om.

Introducere

In cele mai multe cazuri, mamele care alapteaza pot consuma cofeina cu moderatie. Unii bebelusi, cu precadere cei in varsta de pana la sase luni, pot fi ceva mai sensibili la cantitatea de cofeina consumata de mama. Bebelusii ale caror mame au evitat in totolitate consumul de cofeina in timpul sarcinii au tendinta de a fi ceva mai sensibili la prezenta cofeinei in alimentatia mamei. Chiar daca bebelusul este sensibil la cofeina acum, s-ar putea ca sensibilitatea sa scada odata cu varsta – asa ca daca esti nevoita sa renunti la cofeina pentru moment, esti libera sa incerci din nou atunci cand bebelusul mai creste. Nou nascutii metabolizeaza cofeina mult mai lent decat copii ceva mai mari. Bebelusii premature sau bolnavi se inscriu si ei in categoria celor care prezinta dificultati in metabolizarea cofeinei prezente in dieta mamei.

Este copilul meu sensibil la cofeina?

Potrivit Breastfeeding Answer Book (LLLI 2003, p. 599-600), consumul excesiv de cofeina (mai mult de 750ml pe zi) poate provoca reactii specifice la bebelusi. “Un bebelus stimulat cu cofeina are ochii larg deschisi, este activ, alert, si nu doarme foarte mult. Ar putea fi, de asemenea, mai nervos ca de obicei.”

Daca bebelusul tau este suspect de alert sau da semne de nervozitate excesiva, gandeste-te daca nu cumva de vina este cantitatea de cofeina prezenta in dieta ta. O solutie ar fi reducerea sau chiar eliminarea cofeinei din alimentatie pentru 2-3 saptamani pentru a putea oberva diferente in comportament. Daca ai de gand sa renunti definitive la cofeina, este recomandata reducerea graduala, deoarece eliminarea brusca poate duce la dureri de cap si alte simtome nedorite.

Daca bebelusul intampina dificultati ca urmare a prezentei cofeinei in dieta mamei, rezultatele renuntarii la cofeina vor putea fi vizibile dupa cateva zile pana la o saptamana.

Exista vreo legatura intre consumul de cofeina si productia de lapte matern?

Opinia potrivit careia consumul de cofeina reduce cantitaea de lapte este foarte des intalnita. Cu toate acestea, nu exista niciun studiu care sa determine vreo legatura intre consumul de cofeina si reducerea cantitatii de lapte matern.

Surse de cofeina

 Printre alimentele care contin cofeina se numara cafeaua, ceaiul, bauturile racoritoare, bauturile energizante (inclusiv cele pentru sportivi), o serie de medicamente eliberabile fara prescriptie, precum si produsele alimentare care contin cafea sau ciocolata. Cofeina poate fi gasita si in produse care contin guarana, cola, yerba mate sau ceai verde.

Ce inseamna, mai exact, prea multa cofeina?

Singurul indicator sigur este reactia copilului. Dupa cum explicam si mai sus, o anumita cantitate de cofeina poate avea efecte diferite in functie de fiecare bebelus in parte, precum si de varsta si de starea sanatatii acestuia. Cantitatea estimativa cel mai des intalnita este de 500mg pe zi, adica maxim cinci cesti de cafea.

Tradus de : vanilla_baby 

Sursa: www.kellymom.com