Atitudinea care care o afisezi si tonul vocii tale sunt foarte importante pentru felul in care cei din jur iti vor receptiona raspunsurile. In continuare poti citi o lista cu sugestii privind diferite tipuri de abordari si raspunsuri care te pot ajuta sa combati criticile. Te invitam sa le alegi pe cele care crezi ca ti se potrivesc cel mai bine.1. Foloseste persoana intai singular, in detrimentul persoanei a doua. (De ex, decat sa spui “Intotdeauna ma critici”, incearca sa spui “Nu-mi place deloc sa fiu criticata”)
2. Mi-am placea sa discut cu tine o anume problema. Crezi ca este un moment potrivit?
3. Ma enervez foarte tare / ma simt jignita / ranita etc atunci cand…
4. Ma bucur foarte mult ca esti de partea mea
5. Este uluitor cat de multe studii s-au facut in ultimii ani. Cred ca te surprinde sa ma vezi …….. Sper ca n-o sa-ti fie greu sa accepti situatia atunci cand Abbey va hotari sa faca un copil.
6. Fiecare are dreptul sa aleaga ce i se potriveste intr-o situatie data
7. Ma bucur ca iti pasa de buna starea copilului meu. Eu insami am citit foarte mult pe aceasta tema si am ajuns la o concluzie care mi se potriveste. As fi incantata sa-ti ofer mai multe amanunte
8. Este o decizie pe care nu o poate lua nimeni in locul meu si ma bucur ca intelegi acest lucru
9. Potrivit medicului meu….
10. Societatea Americana de pediatrie spune ca…
11. Ceea ce spui imi da de gandit
12. Apreciez faptul ca tii la copilul meu si ii porti de grija
13. Sunt sigura ca exista si alte puncte de vedere in legatura cu acest aspect
14. E clar ca nu ajungem nicaieri. Hai sa fim de-acord ca nu suntem de-acord si sa ramanem prieteni, ok?
15. Cred ca pierdem din vedere scopul discutiei, care este buna starea copilului, nu? Hai sa incercam sa privim lucrurile in ansamblu
16. Subiectul asta a fost dezbatul generatii de-a randul. Nu cred ca are sens sa reluam aceeasi discutie
17. Cred ca fiecare tabara are argumente valide
18. Ai putea sa ai dreptate
19. Am de gand sa reflectez o vreme la ceea ce spui
20. Sa nu uitam ca ne aflam de aceeasi parte a baricadei, ok?
21. N-am putea sa nu ne certam pe tema asta?
22. Fiecare are dreptul la propria decizie. Nu cred ca mi-as permite sa-i impugn cuiva opinia mea pe aceasta tema
23. Cred ca ar trebui sa punem tema asta in acelasi sertar cu politica si religia – sertarul cu suiecte tabu
24. Gen asta de discutii ma enerveaza la culme. Imi cer scuze daca te-am jignit. Hai sa schimbam subiectul.
25. Ce-ai zice de-un compromise. Tu nu mai aduci vorba despre asta iar eu nu mai comentez felul in care conduci.
26. Suntem parintii ei si am luat aceasta hotarare impreuna
27. Vad ca esti te tii tare pe pozitii
28. Este ceea ce functioneaza foarte bine in familia noastra, dar nu este o reteta universala
29. Zambesti si nimic mai mult
Modalitati de a preveni criticile
1. Fii cat mai discreta cu putinta
2. Nu intra intr-o discutie pe care nu-ti doresti cu tot dinadinsul sa o duci pana la capat
3. Evita temele care stii ca genereaza conflicte. Sugereaza subiecte unde aveti puncte comune
4. Ofera o explicatie inainte ca ea sa-ti fie ceruta. Fa-o fara sa fii agresiva, subliniind cat de fericita sunteti tu si copilul tau. Nu uita sa specifica ca nici o alternativa nu este mai prejos decat cea aleasa de tine
5. Incearca sa pari cat mai sigura pe tine si nu-ti afisa indoielile in fata unor oameni care stii ca nu sunt de acord cu decizia ta.
In final..
1. Incearca sa te aperi fara sa pari “mai catolica decat Papa”. Un raspuns pozitiv si pasnic functioneaza cel mai bine. Una dintre cele mai bune solutii este sa incerci sa oferi informatii fara sa ataci
2. Uneori e mai bine sa ignori criticile si sa tii seama de cine emite parerile respective. De cele mai multe ori oamenii se simt atacati si devin defensivi atunci cand observa ca cineva se comporta diferit de ei.
Daca stii ca vei ajunge in situatia de a fi criticata, incearca sa pregatesti dinainte o serie de raspunsuri. Pentru mai multa siguranta, repeta-le singura in oglinda sau roaga un prieten intelegator sa te ajute. Cand te afli in mijlocul unei situatii conflictuale opreste-te un moment pentru a respire adanc si incearca sa te relaxezi inainte sa rapunzi unei provocari.
Sursa: http://www.llli.org/FAQ/criticism.html
Tradus de : vanilla_baby
8 comentarii:
Ah, in ultimul timp am inceput sa tac.. si, culmea, sa ma simt bne cu tacerea mea!
De cand "a dat frigul", din ce in ce mai multe bunicutze intalnite in drumurile noastre critica aparitia noastra "desuchiata", lipsa caciulii, ori ca-mi port copilul "cam prea golas", etc..
Si tac. Apoi, culmea, io aia amazoana care lupta mai mereu pt crezurile ei, pt libertatea de a face conform simtirilor si credintelor proprii, observ ca.. mi-e bine asa.
Apoi mai sesizez ca tacerea mea e probabil una rasunatoare, ca aceleasi "bunicutze" nu-mi mai zic nimic. Never ever! Ori, in orice caz, in fata. :)
Si e pace, e liniste. E bine. :)
..zic asta asa, legat de deciziile "mamicesti".
Si daca e sa ma refer strict la alaptare..
Alaptarea in sine este o decizie personala si totodata un act atat de intim.. motiv pt care aleg sa nu (ma) explic.
Personal, dezvolt subiectul, arunc samanta adica, insa doar pe un teren pe care-l simt/ intuiesc fertil. Si doar cu persoane apropiate mie. In acelasi timp, nu permit, nu las loc de sfaturi. Deci, la subiectul asta, nu prea e loc de "send&recived".
..Pentru ca, asa cum spuneam, e un lucru personal. Intim. Si e alegerea mea.
Am observat si eu ca tacerea mea ii face sa se simta stanjeniti dupa cea au pus intrebarea. Cum spuneai, acum evit sa le mai dau explicatii. Inainte le dadeam cu OMG-ul, si AAP-ul cum recomanda alaptrea prelungita, ce beneficii are laptele etc. Acesti oameni de fapt nici nu sunt interesate de conversatie si ma indoiesc ca la urmatorul copil pe care il vor vedea alaptat nu vor aborda mamica cu aceiasi intrebare tampita.
Daca ajung sa alaptez in public, masina fiind prea departe( loc unde as avea mai multa intimitate si liniste) atunci caut o banca, o bordura, orice obiect care ma ajuta sa stau cat de cat comod. Le evit privirile, il adulmec doar pe el si ma simt atat de fericita. Sotul meu m-a surprins zambind, asa ca cei care ma observa zambind nu vor indrazi probabil sa ne intrerupa pentru a ne intreba ceva.
O replica la "Dar cum, laptele nu mai este bun dupa un an" raspund simplu "De ce nu ar fi?" si se blocheaza caci nu au argumente. Anticorpii nu se pot cumpara din farmacie.
Ma bucur sa stau langa doua femei care au alaptat 3 ani si 4 luni, respectiv 2 ani si 8 luni si sunt relativ tinere. Acum una dintre ele este din nou insarcinata cu al treilea bebe si sunt foarte fericita caci stiu ca aceasta mamica ii v-a oferi pana cand ea si copilul vor fi pregatiti sa renunte la acest elixir miraculos numit lapte matern.
ah, nu, daca m-ar intreba (ceea ce chiar ar insemna ceva pt mine), as raspunde!
Dar daca doar critica, daca doar imi arunca o remarca, atunci tac. Tac si las sa le rasune, sa li se intoarca ceea ce au spus (atunci e fain :) ca parca-si dau singuri un raspuns - vad cum unii chiar se rusineaza de ei insisi).
am vazut comment-ul tau la noi pe site si spuneai ca ai ramas insarcinata la doar 1 ani si 2 luni dupa nasterea primului copil. cum a fost cu alaptatul in timpul sarcinii ??? sau ai intarcat-o pe fetita ???
te intreb pentru ca eu ramasesem insarcinata acum vreo 6 saptamani (Anais avea 7 luni jumate) si ginecologul mi-a spus sa o intarc instant. nu m-a lasat sufletul sa fac asta si in plus citisem ca nu-i nici o problema sa alaptezi in timpul sarcinii atata timp cat esti bine hranita, insa la doar 4 zile dupa ce am aflat minunata veste am facut un avort spontan. contractii, sangerari si s-a dus...
acum sunt oarecum cu constiinta neimpacata ca am omorat copilul din pantec cu buna stiinta.
@emese, la fel am fost sfatuita si eu sa intarc instant din cauza ca hormonii sarcinii trec in lapte si fatul nu poate asimila cantitatea necesara vde Ca. Apoi citisem si eu ca este ok sa alaptezi in timpul sarcinii iar dupa nastere in tandem. Dar sincer iti spun ca niciodata nu am fost convinsa 100% ca e bine ca fac. Nu mi0au fost suficiente doar cateva articole si cum nu aveam acces la internet decat limitat nu am avut unde sa caut. Am continuat insa sa imi alaptez fetita, nu ma lasa sufletul sa ii iau aceasta bucurie. Eram intrebata frecvent daca am intarcat fata. Brusc nu o puteam intarca: risc de mastita dar nici nu puteam lua medicamente pentru retragerea laptelui( un motiv sufient de bun sa o intarc treptat). Am continuat sa o alaptez de la 1 an si 2 luni pana dupa 1 an si 7 luni cand intr-o seara am intarziat in pat langa ea si a adormit. Sarcina s-a dezvoltat perfect normal, am nascut un baietel de 3.500 si 52 cm.
Sincer? Imi pare extraordinar de rau ca am optat si pentru intarcarea treptata :( Daca continuam, probabil nu s-ar fi nascut nici sentimentul de gelozie fata de fratele mai mic.
Draga Emese, nu cred nici o clipa ca ai pierdut sarcina din cauza ca ai continuat sa alaptezi. Sa te ajute Dzeu sa invingi aceste ganduri.
Am gresit mult la primul copil si poate peste anii voi constata ca si cu Lucas am luat hotarari gresite, dar cel mai important e ca sunt cu sufletul impacat acum. Il alaptez si voi continua sa o fac pana ne saturam amandoi, vom dormi cu copii i pat pana isi vor dori camera lor si intimitate...si voi continua sa il port pe Lucas( caci pe Thea nu am purtat-o tot invinsa pana la urma de binevoitori care considerau ca o rasfat) pana nu ma mai tine spatele si picioarele sau pana nu isi mai doreste el.
Emese, cunosc multe femei care au alaptat insarcinate fiind si apoi in tandem, copii de generatii diferite. As vrea sa te pot imbuna, tristetea si durerea nu ti-o poate lua nimeni, doar sentimentul de vinovatie! Nu e vina nimanui ca s-a intamplat asa. Cand va fi pregatit bebele 2 va veni!
Lore, da-mi voie sa iti spun ce cred: oare nu e mai lejer pentru noi mamele schimband unghiul de vedere sa ne simtim mai bine fata de asa numitele "greseli". Cum te simti daca spui, la Thea am facut asa si asa, si mi-am dat seama ca am invatat si m-am dezvoltat asa incat la Lucas am procedat altfel. Nu fii dura cu tine! Caci doar din "greseli" invatam. Iar in relatiile intre oamneni nu exista legi scrise "cum se face si ce se face". De aia nu exista gresala. Ci doar procese de invatare.
Va pup,
®alu
Trimiteți un comentariu
Au purtat vorba aici: