Mergeam pe ulita, pardon: Strada Principala si in fata muzeului( ati notat ca stau in Down Town in Aurel Vlaicu, nu?)..si cum spuneam mergeam impreuna cu copiii si in departare vad 2 chestii care se miscau destul de repede: catei asa de mici imi spun in gand?!. Ca la maraton o vecina ma depaseste si insfaca un mat(adica matz ~ pisic) de o frumusete rara. Mai incolo era frati'su care se aproprie amenintator si se catara pe pantaloni pana la sold. Nu imi venea sa cred. Scutur piciorul sa ma scap de fiara miorlaitoare, moarta de foame dar totusi cu o burta umflata cel mai probabil cu paraziti. Eu am spus: nu mai vreau matze la casa mea: sunt obaznice, se urca pe masa, smechere, perfide. Ei bine am ajuns cu ea acasa dupa insistentele Theei. Acasa nu am lasat-o sa intre in bucatarie ca sa ajung seara sa o las sa doarma pe canapea. Hm~ Iar a doua zi m-am trezit cu ea in dormitor.
Pe langa asta desi hranita, mangaiata, alintata spalata cu un sapun natural, mieuna incontinuu. Ajusesem la disperare, in strada nu o puteam arunca, trebuia sa o protejez si de Lucas care nu o menajaza deloc si ce am facut? Am bagat-o intr-un pouch care il micsorasem prea mult si nu il mai puteam folosi sa il port pe Adorabil dar nici nu l-am instrainat ca cine stie cand mi-o fi bun...asa ca Mishu, caci asa il chema a ajuns sa fie purtat cu orele iar eu intru in panica cand nu il gasesc prin casa. E atat de frumos si de cuminte. In imaginea de mai sus e back carry, nu de alta, dar sa il mai pot lua in brate si pe Lucas.
Thea purtandu-l Front Carry -Tummy to Tummy :))
Carata cu tricicleta
Lucas facea urat ca nu e dispus sa cedeze bratele mele noului venit!
Mishu Norocosule!!!
