Ieri ma pregateam sa merg dupa fetita la gradinita si nu veti crede: un pui de gugustiuc a aterizat pe umarul meu. Nu doar ca a aterizat dar a stat suficient incat sa aduca telefonul vecina mea si sa ne traga in chip. Apoi stangaci si-a luat zborul pana pe acoperisul terasei.
Prin anii 1920, guguştiucii au invadat toată Europa, ajungând până în Anglia şi Suedia. Aici au găsit o nişă ecologică liberă, în care s-au putut instala. Nu interferează cu pormbeii de oraş, care au alte obiceiuri decât ale lor. În timp ce perechile de guguştiuci îşi apără teritoriul de alte perechi din aceeaşi specie, porumbeii nu au astfel de teritorii delimitate. Guguştiucii cuibăresc în copaci, în timp ce porumbeii în construcţii antropice, ca balcoane, poduri, şoproane, astfel că, practic, nu există competiţie pentru locul de cuibărit. Nici hrana, care este suficientă în oraşe, nu constituie subiect de competiţie.
Este o pasăre sedentară, care cuibăreşte însă numai în localităţi sau în imediata apropiere a acestora, pentru a fi la adăpost de păsările răpitoare de ouă ca stăncuţa, coţofana, gaiţa, cioara grivă.
Cuibăreşte aproape în tot timpul anului, putând scoate 3-5 rânduri de pui între lunile martie şi noiembrie. Ponta, din 2 ouă albe, este clocită ca şi la celelalte columbide, alternativ de ambii părinţi. Incubaţia durează 14-16 zile, după care puii mai sunt acoperiţi de părinţi, circa 10 zile. Puii sunt hrăniţi cu o secreţie generată de guşa părinţilor.
Regional se numeşte şi porumbel-turcesc.
Port cu drag si gugustiuci daca-i musai :)
Sursa: Călăuză în lumea plantelor şi animalelor, Constantin Pârvu, Stoica Godeanu, Laurenţiu Stroe, Editura Ceres, Bucureşti, 1985
2 comentarii:
Stiam eu ca ai ceva pasarele :O)
Superba poza!
@Ralu' multumesc din suflet ... si eu am fost norocoasa ca am reusit sa surprind momentul :)
Trimiteți un comentariu
Au purtat vorba aici: