8. 11. - duminica( Prima zi in infern)

Dupa o anamneza la repezeala ca noah tocmai o trezisem pe doctoritza de garda care era ofensata ca nu am dus mai repede copilul in spital, dupa un schimb de replici in care mi-am pierdut cumpatul rastindu-ma la ea si nelasandu-l deloc pe Lucas din bratele mele caci adormise si stiam ca doar langa mine si LIPIT de mine el se simte in siguranta. Un schimb de replici in care am asigurat-o ca deja spitalul este neincapator, daramite daca orice parinte s-ar prezenta in urgenta cu febra. Dupa ce am strabatut un culoar care putzea greu a clor am ajuns intr-un salon mai curatel, despartit de celalalt de un geam imens de unde eram privita de ochi curiosi de mamici inghesuite in niste patuturi minuscule , curiosi si clar deranjati de lumina din incaperea unde ma instalam. Asistenta m-a invitat sa il pun pe Lu intr-un patut de inox fara aparatori, dar am refuzat-o politicos.Am rugat-o sa stinga si lumina dupa ce iese. Obiceiurile nu aveau sa se schimbe chiar daca eram intr-un loc nou. M-am asezat si il priveam dupa ce ma obisnuisem cu intunericul: respira? o fi scazut febra cat de cat? daca mai face o convulsie? ce a fost in capul meu? cum am ramas eu fara un supozitor in casa? unde-i telefonul? Lacrimile imi brazdau obrajii si nu ma puteam  stapani. Am trimis cateva mesaje si in foarte scurt timp m-a sunat Rox - consilierul meu in alaptare. Nu stiu daca a inteles ceva din ce spuneam dar la un momentadat am inchis ca il trezisem pe Lucas cu bocetele mele.

Dimineata am fost avertizata ca trebuie sa le arat fiecare scaun, sa intrerup alaptarea daca nu vreau sa fiu izolata de copil si el pus in perfuzii in urma dezhidratarii cauzate de scaunele diareice produse de laptele meu. Le-am explicat ca sunt consiliata de LLL, ca am fost sfatuita sa continui alaptarea + regim alimentar atat pentru copil cat si pentru mine. Au ridicat de sprancene, pareau intimidate iau eu hotarata sa continui alaptarea      constineta ca nu ma vor putea izola de el. In prima zi a avut mai mult de 12 scaune din care am aratat doar 5. Lucas refuza muci(lagiu) lor si ceaiul de menta. Vroia doar san si nimic altceva. Medicul de garda a vrut sa ii prescrie antibiotic, dar am refuzat pana luni cand puteau sa ii recolteze probe biologice si in felul asta depistat motivul febrei atat de ridicate. Au incercat sa ma sperie ca e posibila inca un episod cu convulsii daca nu il ascult. Am refuzat din nou dupa ce am cerut saruri de rehidratare si smecta si am pus la indoiala competenta lui profesioanala.

Din salonul celalalt, o mamica tare frumoasa de 15 ani cu fetita de 1 an si 2 luni( fetita care exact acum 1 an si 2 luni o hraneam in maternitate cu biberonul dupa ce il vizitam pe Lucas care nu se mai trezea la san si regugita glucoza). O fetita nascuta prematur care nu putea fi scoasa pentru ca mama nu avea certificat de nastere, acum ne-a oferit o banana din care Lucas a mancat cu o pofta nebuna. Este un copil - mamica purtatoare care mi-a spus franc ca nu a alaptat mai mult de o saptamana pentru ca nu ii placea. De apreciat sinceritatea ei.

Luni s-au scapat repede de ea, caci nu parea un posibil candidat la burdusit buzunare, asa ca ce rost avea sa o tina.

A fost foarte incantata si mi-a pipait pouch-ul apoi m-a batut pe spate:  " - mishto scula, mishto!"